Aţi fi extrem de surprinşi să aflaţi că un koala de pluş nu tânjeşte după eucalipt de pluş, ci după o delicioasă ciocolată.
Totul începe cu nişte ochişori drăguţi de plastic, sclipind de poftă, implorându-le să le dai măcar 90% din bomboanele din cutie.
Şi nu ai vrea să-l refuzi. Că de o faci… lucrurile devin violent de pufoase. Sau era pufos de violente?
Bine, bine, îţi dau o pralină…
Adică îmi păstrez şi mie una, dacă nu te superi.
Morala: Excesul de ciocolată e contraindicat.
Click pe imagini pentru a le vizualiza la dimensiunea originală.
P.S.: Am șters câteva articole vechi și am reorganizat categoriile. Sper să vă fie mai ușor acum să găsiți articolele. 
Cei doi stăteau întinși pe iarba moale, ținându-se de mână, privind cerul ce începea să se întunece. Undeva, la câțiva metri de ei, se auzea un greiere, cântându-și melodia de dragoste, o baladă pentru cei dornici să o asculte.
- Uite! strigă ea deodată, rupând tăcerea.
Arătă cu degetul spre o linie albă de pe cer, puțin deasupra locului unde soarele dispărea încet. Era urma unui avion ce tocmai zbura acolo sus… departe…
- E…
Fotografie de Vanilla Moon.
- … o stea căzătoare! îl intrerupse ea, nelăsându-l să termine propoziția.
- Iubito, nu fii naivă…
Știa și ea ce era, așa cum ar fi știut și un copil mic, așa cum ar fi știut oricine. Dar simpla idee că o stea ar fi căzut în acea noapte, în timp ce ei stăteau așa, împreună, pe iarba fragedă, privind cerul și ascultând romanța micului greiere… ar fi fost atât de minunată! El o privi și înțelese… nevoia de a visa. Și ce dacă nu era o stea căzătoare? Totul era perfect, căci erau împreună.
- Hai să ne punem o dorință…, șopti el.
Nu au rostit-o cu voce tare, căci asta e condiția ca să se împlinească. Dar chiar și așa, ea a știut ce și-a dorit el atunci. Și cum altfel ar fi putut fi, când și ea și-a dorit același lucru…
Fotografii de Vanilla Moon.
Vremea seamănă izbitor de mult cu primăvara. Ploi, răcoare, plictiseală… Și ce fac eu când mă plictisesc? Deschid frumos, frumușel Photoshopul și mă joc. Pun frumos un albastru deschis și caut prin Brushes. Și pe ce îmi sar mie ochii? Steluțe… 
Așa că înlocuiesc albastrul cu unul mult mai închis, ca să fac un cer înstelat. Și uite așa, combin 25 de Brushes și așezând pe cer steluță cu steluță și pe alocuri grupulețe de steluțe, îmi ocup… 5 minute? În fine, rezultatul (din câte mi s-a spus) e destul de drăguț, motiv pentru care îl împart cu voi.
*click to view full size 
*
Fotografie şi versuri de Vanilla Moon.
Pe ţărmul de aur
Se sparge-un val
De vise spulberate,
Dar poate
Nimic nu e real,
Ci doar un vag contur
Sub cerul de azur.
Fotografie și versuri de Vanilla Moon
Clipă dulce, fir de nisip,
Oprește-ți căderea lină
Prin clepsidra vieții fină.
Timp, oprește-ți goana nebună!
Pe-un pat de lacrimi amare, o bătrână,
Își ia adio de la nepoata cea bună.
Doi îndrăgostiți sub clar de lună
Pe plaja de nisip din clepsidră,
Se plimbă de mână.
Timp, mai dă-le timp împreună!
Fiind cel de-al 100-lea articol de pe acest blog (știu, e puțin), am simțit că trebuie să aștept să am ceva mai drăguț de postat. Așa că vă las câteva fotografii mai recente, toate făcute noaptea sau seara, pe fereastră.
Țin să menționez că nu am folosit niciun program pentru efecte.
P.S.: Nu e murdar geamul, sunt picături de ploaie.
Fotografii realizate de VanillaMoon
