Oricât de tare „plouă” şi oricât de departe e „umbrela” mea, gândul că ea există acolo, undeva, şi ea gândindu-se la mine şi la cum m-ar putea ajuta de mi-ar fi alături, mă face întotdeauna să înving norii cenuşii ce-mi frământă inima.
Şi de ea n-ar mai fi, aş continua să păşesc cu fruntea sus, cu picăturile udându-mi chipul, ştiind că „umbrela” e tot pe aici, pe undeva, veghiindu-mă de la distanţă. Uneori e chiar lângă mine, alteori e prea departe ca să o zăresc, dar în sufletul, mintea şi inima mea a fost, este şi va fi mereu…
Umbrela ta ce e, umbrela mea? Cine e umbrela ta, umbrela mea? Să fiu tot eu … ?










Dr. Cacovean Adrian
Lucruri Spontane
Umbrela Verde

Umbrela mea este increderea in fortele proprii, asta sigur ma apara de toate relele care ne inconjoara